CUM ITI PASTREZI CASNICIA ?


Un barbat si o femeie erau casatoriti de peste 60 de ani. Ei impartaseau
totul si discutau despre orice. Nu aveau secrete unul fata de celalalt, cu
exceptia unei cutii de pantofi pe care femeia o tinea pe dulapul ei de
haine, si , despre care l-a atentionat pe sotul ei sa nu o deschida sau sa
intrebe de ea vreodata.

In toti acei ani, el nici nu s-a gindit la cutie, dar intr-o zi, batrinica
se imbolnavi foarte tare si doctorii ziceau ca nu prea mai are sanse sa se
insanatoseasca.Incercind sa puna toate lucrurile in ordine, batrinelul a
luat cutia de pantofi de pe dulap si a pus-o linga patul sotiei sale.

Era si ea de acord ca era timpul sa afle si sotul ei ce era in acea
cutie.Cind a deschis-o, in cutie erau doua papusi crosetate si o gramada de
bani : in total vreo 25.000 de dolari. El a intrebat-o despre continutul
acestei cutii. Cind ne-am casatorit , spunea ea, bunica mea mi-a spus ca
secretul unei casatorii este sa nu te certi niciodata. Spunea ca
intotdeauna cind ma suparam pe tine , sa tac din gura si sa crosetez o
papusica ..

Batrinelul era atit de impresionat, incit abia isi putea stapini lacrimile.
Doar doua papusi erau in cutie ! Ea fusese suparata numai de doua ori in
toti acesti ani in care au trait impreuna.Nu mai putea de fericit!
Iubito, spuse el,inteleg existenta papusilor, dar toti acesti bani ?
Oh, zise ea, acestia sunt banii pe care i-am obtinut din vanzarea
papusilor .

Educatia, de-a lungul timpului

Cuvântul educaţie este de origine latină, derivă din substantivul „educatio” care înseamnă creştere, hrănire, cultivare. Educaţia are sarcina de a pregăti omul ca element activ al vieţii sociale. ( Wikipedia )
Se vorbeste mai nou, despre conceptul de " formare continua ".
Propria ta cunostere este la un nivel intermediar, intre cea a celor care stiu mai mult si cea a celor care stiu mai putin. Ficare dintre noi poate fi ori elev. ori profesor, in functie de nivelul de competenta pe un anumit domeniu.
Putem " invata " de la copiii nostri " stiinta " de a " te juca " si pe aceea de a " nu pastra supararea ".
Putem invata de la " batrinii " nostri, " stiinta ' de a fi intelept, atunci cind au dobindit-o si ei.
Putem invata de la cei care se " stiu bucura " de viata.
Putem alege mereu si mereu ceea ce dorim sa invatam.
DISTANTA dintre ceea ce se invata in orice sistem educational si ceea ce ramine ca valoros in fiecare dintre noi, poate fi mare sau mica. Depinde de " alegerile " pe care le STIM face in oricare moment al vietii noastre.
Deosebit de impoertante sunt alegerile pe care " le facem " pt copii nostri, care nu " stiu " inca sa aleaga. Oare avem " intelepciunea " de a face alegerile cele mai bune, intr-o societate in continua schimbare, o societate in care unele dintre
" vechile modele " nu mai sunt valabile ?

Valentina Lazar

Cele trei cai

Se spune ca erau trei prieteni care isi doreau sa urce un munte pentru ca in varful lui traia un batran plin de intelepciune pe care isi doreau sa-l cunoasca.

La un moment dat au ajuns la o rascruce, si fiecare a continuat sa-si aleaga drumul dupa cum il indemna
sufletul.

Primul a ales o carare abrupta, ce urca drept catre varf. Nu-i pãsa de pericole, dorea sa ajunga la
batranul din varful muntelui cat mai repede.

A doua cale nu era chiar atat de abrupta, dar
strabatea un canion ingust si accidentat, strabatut de
vanturi puternice.


Al treilea a ales o carare mai lunga, care ocolea muntele serpuind in pante line.

Dupa 7 zile, cel care urcase pe calea cea abrupta a ajuns in varf extenuat, plin de rani sangerande. Plin de nerabdare, s-a asezat sa-si astepte prietenii.

Dupa 7 saptamani, ametit de vanturile puternice care i se impotrivisera, ajunse si al doilea. Se aseza in tacere langa cel dintai, asteptand.

Dupa 7 luni sosi si cel de al treilea, cu fata stralucindu- i de fericire, semn al unei profunde stari de liniste si multumire interioara.

Cei doi erau furiosi pentru ca drumul lor a fost greu si au avut mult de asteptat, in timp ce drumul lui a fost o adevarata placere. Asa ca l-au intrebat pe batranul intelept care a ales cel mai bine.

-Ce ai invatat tu? il intreba pe primul.

-Ca viata este grea si plina de pericole si greutati, ca este plina de suferinta si adeseori ceea ce intalnesc in cale imi poate provoca rani, ca pentru fiecare pas inainte trebuie sa duc o lupta incrancenata care ma sleieste de puteri. Asadar… am ales eu calea cea mai buna catre tine?

-Da, ai ales bine… Si tu, ce ai invatat? il intreba pe al doilea.

-Ca in viata multe lucruri ma pot abate din cale, ca uneori pot sa pierd drumul, ajungand cu totul altundeva decat doresc… dar daca nu imi pierd increderea, reusesc pana la urma. Asadar… am ales eu calea cea mai buna catre tine?

-Da, ai ales bine… Si tu, ce ai invatat? il intreba pe ultimul.

-Ca ma pot bucura de fiecare pas pe care il fac daca aleg sa am Rabdare, ca daca privesc cu Intelegere viata nu este o povara grea, ci un miracol la care sunt primit cu bucurie sa iau parte, ca Iubirea care ma inconjoara din toate partile imi poate lumina sufletul daca ii dau voie sa patrunda acolo. Asadar… am ales eu calea cea mai buna catre tine?

-Da, ai ales bine…

Uimiti de raspunsurile batranului, cei trei prieteni au cazut pe ganduri. Si au inteles, in sfarsit, ca la orice rascruce POT ALEGE… iar viata fiecaruia este rezultatul alegerilor facute de-a lungul ei.

Macar pe undeva prin vreun colt de suflet… sa mai gasim putina Rabdare, un strop de Intelegere… si mai ales IUBIRE!

Adevarata noastra natura...

Intr-o zi un baietel s-a dus la scoala. Baietelul era mic, iar scoala era mare. Dar cand baietelul a vazut ca intrarea in clasa lui se facea printr-o usa direct din curte a fost foarte fericit… iar scoala nu i s-a mai parut atat de mare ca la inceput.

Intr-o dimineata cand baietelul se afla in clasa, profesoara le-a spus copiilor:
-Astazi o sa facem un desen.

-Grozav, a spus baietelul, caci ii placea foarte mult sa deseneze. Stia sa deseneze o multime de lucruri: lei si tigri, pui si vaci, trenulete si vapoare. Si si-a scos cutiuta cu creioane colorate si a inceput sa deseneze…

Dar profesoara a zis:
-Asteptati! Nu incepeti inca! Si a asteptat pana cand toti copiii au fost pregatiti.
-Acum o sa desenam o floare, a zis profesoara.


“Grozav” s-a gandit baietelul, caci ii placea sa deseneze flori. Si a inceput sa deseneze flori frumoase, si le-a colorat in roz, portocaliu, albastru.

Dar profesoara le-a zis copiilor:
- Asteptati, va voi arata eu cum sa colorati. Si a desenat o floare rosie cu o tulpina verde.
- Acum puteti incepe, a zis profesoara.

Baietelul a privit floarea profesoarei, apoi s-a uitat la floarea sa. A lui era mai frumoasa decat a profesoarei; dar n-a spus nimic. A intors doar pagina si a desenat o floare ca cea a profesoarei… Era rosie, cu o tulpina verde.

Intr-o alta zi, cand baietelul intrase in clasa prin usa din curte profesoara le-a spus copiilor:
- Astazi o sa facem ceva din argila.

-Grozav, a spus baietelul, caci ii placea sa lucreze cu argila. Stia sa faca tot felul de lucruri din argila: serpi si oameni de zapada, elefanti si camioane. Dar a asteptat pana ce toti copiii au fost gata.
- Acum o sa facem o farfurie, a zis profesoara.

„Grozav”, s-a gandit baietelul caci ii placea sa faca farfurii de toate formele si marimile. Si a inceput sa faca farfurii de toate formele si marimile.

Dar profesoara le-a spus copiilor:
- Asteptati, va arat eu cum se face! Si le-a aratat cum sa faca o farfurie adanca.
- Asa! Acum puteti incepe!, a zis profesoara.



Baietelul s-a uitat la farfuria profesoarei si apoi la ale sale. Ii placeau mai mult farfuriile lui, decat farfuria adanca a profesoarei. Dar n-a spus nici un cuvant. Si-a transformat farfuriile lui intr-o bila mare de argila din care a facut o farfurie adanca si mare ca cea facuta de profesoara.

Si foarte curand baietelul a invatat sa astepte si sa priveasca si sa faca lucruri ca cele facute de profesoara, si foarte curand n-a mai facut nimic de unul singur.

Si s-a intamplat intr-o zi ca baietelul si familia lui s-au mutat intr-o alta casa, intr-un alt oras. Si baietelul a trebuit sa mearga la scoala. Scoala cea noua era si mai mare si nu mai avea nici o usa prin care sa intre direct din curte in clasa lui. Trebuia sa urce niste trepte inalte si sa mearga de-a lungul unui coridor lung pana ajungea in clasa lui.

In prima zi de scoala profesoara le-a zis copiilor:
- Astazi o sa facem un desen!
- Grozav, a zis baietelul, si a asteptat sa-i spuna profesoara ce sa faca…

Dar ea n-a zis nimic. S-a plimbat prin clasa. Cand a ajuns langa baietel i-a spus:
- Tu nu vrei sa desenezi?
- Ba da, a zis baietelul.
- Ce desen facem?
- Nu stiu pana nu-l faci, a zis profesoara.
- Cum sa-l fac? zise baietelul.
- Cum isi place tie! raspunse ea.
- Sa-l colorez cum vreau eu? a mai intrebat baietelul.
- Cum vrei tu!, a fost raspunsul ei. Daca toti ati face acelasi desen , si l-ati colora la fel, cum sa stiu eu cine l-a facut?
- Nu stiu, zise baietelul.

Si a inceput sa deseneze o floare rosie cu o tulpina verde…

Morala?

Creativitatea umana este un dar nepretuit. Iti aduci aminte de usurinta cu care puteai sa iti imaginezi jocuri cand erai copil, sau sa vezi in jucaria de carpe cea mai frumoasa papusa din lume? Cine spune ca floarea trebuie sa aiba petale rosii si frunze verzi? Puterea de a fi creativi este ceea ce ne defineste ca oameni.

Einstein spunea ca “Mintea intuitiva este un dar sacru iar mintea rationala este servitorul ei de incredere. Am creat o societate care onoreaza servitorul si a uitat darul. ”

dupa Jack Canfield
sursa : wwww.damaideparte.ro

Adevarata ... valoare

- Inteleptule, am venit la tine pentru ca ma simt atat de mic, de neinsemnat, nimeni nu da doi bani pe mine si simt ca nu mai am forta sa fac ceva bun… Ajuta-ma, invata-ma cum sa fac sa fiu mai bun? Cum sa le schimb oamenilor parerea despre mine?

Fara ca macar sa se uite la el, batranul ii spuse:

- Imi pare rau, baiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personala. Poate dupa aceea…

Apoi, dupa o mica pauza adauga:

- Daca insa m-ai putea ajuta tu pe mine, atunci poate ca as rezolva problema mea mai repede si as putea sa ma ocup si de tine.


- Aaa… incantat sa va ajut - baigui tanarul cam cu jumatate de gura, simtind ca iarasi e neluat in seama si amanat.

- Bine - incuviinta batranul invatat. Isi scoase din degetul mic un inel si-l intinse baietanului adaugand:

- Ia calul pe care-l gasesti afara si du-te degraba la targ. Trebuie sa vand inelul acesta pentru ca am de platit o datorie. E nevoie insa ca tu sa iei pe el cat se va putea de multi bani, dar ai grija ca sub nici in ruptul capului sa nu-l dai pe mai putin de un banut de aur. Pleaca si vino cu banii cat mai repede.

Tanarul lua inelul, incaleca si pleca. Odata ajuns in targ incepu sa arate inelul in stanga si-n dreapta, doar-doar va gasi cumparatorul potrivit. Cu totii manifestau interes pentru mica bijuterie, pana cand le spunea cat cere pe ea. Doar ce apuca sa le zica de banutul de aur unii radeau, altii se incruntau sau ii intorceau imediat spatele. Un mosneag i-a explicat cat de scump este un ban de aur si ca nu poate sa obtina un asemenea pret pe inel. Altcineva s-a oferit sa-i dea doi bani, unul de argint si unul de cupru, dar tanarul stia ca nu poate vinde inelul pe mai putin de un banut de aur, asa ca refuza oferta. Dupa ce batu targul in lung si-n lat, rapus nu atat de oboseala, cat mai ales de nereusita, lua calul si se intoarse la batranul intelept.



Flacaul si-ar fi dorit sa aiba el o moneda de aur pe care s-o poata da in schimbul inelului, ca sa-l poatã scapa pe invatat de griji si, astfel, acesta sa se poata ocupa si de el. Intra cu capul plecat.

- Imi pare rau - incepu el - dar n-am reusit sa fac ceea ce mi-ati cerut. De-abia daca as fi putut lua doi sau trei banuti de argint pe inel, dar nu cred sa pot pacali pe cineva cu privire la adevarata valoare a inelului.

- Nici nu-ti imaginezi cat adevar au vorbele tale, tinere prieten! - spuse zambitor inteleptul. Ar fi trebuit ca mai intai sa cunoastem adevarata valoare a inelului. Incaleca si alerga la bijutier. Nimeni altul n-ar putea spune mai bine cat face. Spune-i ca ai vrea sa vinzi inelul si intreaba-l cat ti-ar da pentru el. Dar, oricat ti-ar oferi, nu-l vinde. Intoarce-te cu inelul!

Flacaul incaleca si pleca in goana… Bijutierul examina atent micul inel, il privi atent prin lentila prinsa cu ochiul, il rasuci si apoi zise:

- Spune-i invatatorului ca daca ar vrea sa-l vanda acum, nu-i pot oferi decat 58 de bani de aur pentru acest inel.

- Cuuum, 58 de bani de aur?!? - exclama naucit tanarul.

- Da, raspunse bijutierul. Stiu ca-n alte vremuri ar merita si 70, dar daca vrea sa-l vanda degraba, nu-i pot oferi decat 58.

Tanarul multumi si se intoarse degraba la invatat, povestindu-i pe nerasuflate cele intamplate.

- Ia loc, te rog - ii spuse acesta dupa ce-l asculta. Tu esti asemenea acestui inel, o bijuterie valoroasa si unica. Si, ca si in cazul lui, doar un expert poate spune cat de mare este valoarea ta.

Spunand acestea, lua inelul si si-l puse din nou pe degetul mic.

- Cu totii suntem asemenea lui, valorosi si unici, perindandu-ne prin targurile vietii si asteptand ca multi oameni care nu se pricep sa ne evalueze…

Povestea aceasta este dedicata acelora care zi de zi se straduie, lustruind cu migala, sa adauge valoare bijuteriei pe care ei o reprezinta si sa realizeze valoarea pe care o au. Amintiti-va mereu cat de mare este valoarea voastra, chiar daca multi din jur va ignora sau par sa nu-si dea seama cat sunteti de pretiosi…
sursa : www.damaideparte.ro

Perle de intelepciune

Cutia cu piersici


Un profesor a dat fiecarui student ca tema pentru lectia de saptamana viitoare sa ia o cutie de carton si pentru fiecare persoana care ii supara, pe care nu pot sa o sufere si sa o ierte sa puna in cutie cate o piersica, pe care sa fie lipita o eticheta cu numele persoanei respective.

Timp de o saptamana, studentii au avut obligatia sa poarte permanent cutia cu ei: in casa, in masina, la lectii, chiar si noaptea sa si-o puna la capul patului. Studentii au fost amuzati de lectie la inceput, si fiecare a scris cu ardoare o multime de nume, ramase in memorie inca din copilarie.

Apoi, incetul cu incetul, pe masura ce zilele treceau studentii adaugau nume ale oamenilor pe care ii intalneau si care considerau ei ca au un comportament de neiertat. Fiecare a inceput sa observe ca devenea cutia din ce in ce mai grea. Piersicile asezate in ea la inceputul saptamanii incepusera sa se descompuna intr-o masa lipicioasa, cu miros dezgustator, si stricaciunea se intindea foarte repede si la celelalte.

O problema dificila mai era si faptul ca fiecare era dator sa o poarte permanent, sa aiba grija de ea, sa nu o uite prin magazine, in autobuz, la vreun restaurant, la intalnire, la masa, la baie, mai ales ca numele si adresa fiecarui student, ca si tema experimentului, erau scrise chiar pe punga. In plus, cartonul cutiei se stricase si ea ajunsese intr-o stare jalnica: cu mare greutate mai putea sa faca fata sarcinii sale.

Fiecare a inteles foarte repede si clar lectia pe care a incercat sa le-o explice profesorul cand s-au revazut dupa o saptamana, si anume ca acea cutie pe care o carasera cu ei o saptamana intreaga nu a fost decat expresia greutatii spirituale pe care o purtam cu noi, atunci cand strangem in noi ura, invidie, raceala fata de alte persoane.

De multe ori credem ca a ierta pe cineva este un favor pe care i-l facem acelei persoane. In realitate insa, acesta este cel mai mare favor pe care ni-l putem face chiar noua insine.

In cutia ta cate piersici sunt… si ce ai de gand sa faci cu ele??

Sura: www.Damaideparte.ro

INVATA DE LA TOATE

1.Invata de la ape sa ai statornic drum
Invata de la flacari ca toate-s numai scrum
Invata de la umbra sa taci si sa veghezi
Invata de la stânca cum neclintit sa crezi.

2.Invata de la soare cum trebuie s-apui
Invata de la piatra cât trebuie sa spui
Invata de la vântul ce adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de linistit sa treci.


3.Invata de la toate ca toate sunt surori
Cum treci frumos prin viata cum poti frumos sa mori
Invata de la vierme ca nimeni nu-i uitat
Invata de la nufar sa fii mereu curat.

4.Invata de la vultur când umerii ti-s grei
Si du-te la furnica sa vezi povara ei
Invata de la greier când singur esti sa cânti
Invata de la luna sa nu te înspaimânti.

5.Invata de la pasari sa fii mai mult în zbor
Invata de la toate ca totu-i trecator
Ia seama fiu al jertfei prin-lumea-n care treci
Sa înveti din tot ce piere tu sa traiesti în veci.

DACA
Rudyard Kipling



De poţi să nu-ţi pierzi capul, când toţi în jurul tău
Şi l-au pierdut pe-al lor găsindu-ţi ţie vină,
De poţi, atunci când toţi te cred nedemn şi rău
Să nu-ţi pierzi nici-o clipă încrederea în tine
De poţi s-aştepţi oricât fără să-ţi pierzi răbdarea
De rabzi să fii minţit, fără ca tu să minţi
Sau când hulit de oameni, tu nu cu răzbunarea
Să vrei a le răspunde, dar nici prin rugăminţi.

De poţi visa, dar fără să te robeşti visării
De poţi gândi, dar fără să-ţi faci din asta un ţel,
De poţi să nu cazi pradă nicicând exasperării
Succesul şi dezastrul primindu-le la fel,
De poţi să-auzi cuvântul rostit cândva de tine
Răstălmăcit de oameni, ciuntit şi prefăcut,
De poţi să-ţi vezi idealul distrus şi din ruine,
Să-l reclădeşti cu-ardoarea fierbinte din trecut.

De poţi risca pe-o carte întreaga ta avere
Şi tot ce-ai strâns o viaţă să pierzi într-un minut,
Şi-atunci, fără a scoate o vorbă de durere
Să-ncepi agoniseala cu calm, de la-nceput
Iar dacă trupul tău, uzat şi obosit
Îl vei putea forţa să-ţi mai slujească încă
Numai prin străşnicia voinţei tale şi astfel,
Să steie peste veacuri aşa cum stă o stâncă.

De poţi vorbi mulţimii fără să minţi şi dacă,
Te poţi plimba cu regii, fără a te-ngâmfa
De nici amici, nici duşmani nu pot vre-un rău să-ţi facă
Pentru că doar dreptatea e călăuza ta,
Şi dacă ştii să umpli minuta trecătoare,
Să nu pierzi nici-o filă din al vieţii tom,
Al tău va fi Pământul, cu bunurile-i toate,
Şi ceea ce-i mai mult chiar - să ştii - vei fi un OM!

Despre viata .. NEALE DONALD WALSCH

Intrebati-i pe aceia dintre voi care sunt foarte batrani. Intrebati-i pe
cei care si-au dansat sansul, care n-au intrecut masura si au respectat
regulile. Va vor da un sfat format din trei cuvinte:
"Nu respectati regulile".
Nu vor ezita. Sfatul lor va fi rapid si clar: "Depasiti masura"
"Nu va fie frica"
"Ascultati-va inima"
"Nu lasati pe nimeni sa va spuna ce sa faceti"
La sfarsitul vietii voastre, veti sti ca nu va conta nimic din ceea ce
ati facut - nu va conta decat cine ati fost voi in timp ce faceati acel
lucru.
Ati fost fericiti? Ati fost buni? Ati fost amabili? Ati fost plini de
grija, de compasiune si de consideratie fata de altii? Ati fost
generosi, ati dat altora si, mai presus de orice, ati fost iubitori?
Veti vedea ca ceea ce conteaza pentru sufletul vostru este ceea ce ati
fost si nu ce ati facut. Si veti vedea ca, la urma urmei, sufletul
vostru este Cine Sunteti.

Destinul omului este creatia ( Lucian Blaga )

Majoritatea oamenilor cind spun " creatie" se gindesc la artistii geniali. fie ei muzicieni, pictori sau sculptori sau la savantii care au inventat ceva cu adevarat valoros pentru omenire.
Creatia este cu atit mai mare cu cit " atinge " un numar cit mai mare de oameni.
Exemplul cel mai bun este cel al muzicienilor precum Mozart a carui creatie a atins sufletele a miliarde de oameni si le va atinge in continuare.
Oamenii se gindesc foarte putin la omul care este in spatele creatiei sau la ce a insemnat actul creatiei. Pina cind alt creator, regizorul Milos Forman, ne dezvaluie prin filmul sau " Amadeus " omul Mozart, omul din spatele creatiei sale.
Punem in balanta ceea ce a insemnat creatia pentru Mozart, fata de toate celelalte aspecte ale vietii acestuia, familia, prietenii, viata sociala. Ne intrebam ce forta l-a facut sa uite tot ceea ce il inconjura, atunci cind creea.
Intuitia ne spune ca forta creatiei insemna chiar pentru el intuitia ca va "atinge " un numar impresinant de oameni si atunci nimic nu era mai important decit creatia sa. Poate ca, asa cum spunea Einstein ' el stramuta centrul de greutate al acesteia... pentru a cauta astfel linistea si statornicia...... "
Nu vom sti niciodata cit a suferit omul Mozart mizeriile vietii sau cit de fericit a fost creatorul Mozart. Ne intrebam, daca Mozart ar fi fost contemporan cu noi oare ar mai fi suferit mizerile vietii sau recunoasterea creatiei sale ar fi determinat si recompensele materiale pe masura ?
Astfel de creatori ne-au facut pe noi oamenii obisnuiti sa intelegem actul creatiei, ca bucuria de a crea ceva nu pentru tine ci pentru ceilalti, multi sau putini.
O definitie foarte interesanta a actului creatiei este facuta de Daniel Goleman, care o numeste " starea de transa", starea aceea in care suntem cu totul dedicati.
Oamenii obisnuiti si - au dat seama ca atunci cind fac ceva, indiferent cit de marunt este acel lucru, cu o dauire totala, sunt alaturi de cei mai mari creatori.
Lucian Blaga spunea : " DESTINUL OMULUI ESTE CREATIA ".
Primul pas al creatiei se manifesta la copilul extrem de concentrat, cu mult ENTUZIASM asupra jocului sau.
Urmatorii pasi ai creatiei il putem face ca adulti, atingind un numar mai mic sau mai mare de oameni. Putem crea o familie in care sa existe armonie sau putem creea prin meseria noastra.
Putem fi profesorul care il invata pe copil nu sa memoreze ci sa invete. Putem fi medicul, informaticianul, timplarul, fermierul, care face cu placere ceea ce face, daruind si altora cunoasterea sa.
Oamenii simt cind tu le transmiti cu daruire cunoasterea ta. Oamenii cei mai indragiti sunt cei care fac cu bucurie ceva si nu cei care stiu cel mai bine ceva. Putem creea propriile noastre colectii ( de la timbre. la machete ). Putem creea in noi bucuria de a practica un sport ( de la golf la birdwatching). Putem creea bucuria de a calatori sau de a citi, sau de a naviga pe internet
Sau nu putem inca sa creem, incepind cu bunastarea propriei familii, pentru ca nu avem instrumentele de baza pentru asta si anume cunoasterea.
Cunoasterea inseamna putere, inseamna accesul la informatia care ne permite creatia. Creatia, atit a noastra ca indivizi, " atinsi" de creatiile altora cit si a ofertei produselor noastre, care poate " atinge" pe multi altii. Numai ca fiecare om este unic, are propria lui cunoastere asupra lui insasi, adica a propriei creatii si asupra mediului inconjurator, adica a creatiei societatii.
Aici intervine INTERNETUL, pe care l-as numi a 8 - a minune a lumii, desi ar fi prima ca mportanta si ca impact asupra societatii. Internetul care nu se vede dar se simte. si care OFERA cel mai de pret bun posibil, INFORMATIA.
Iar informatia este singura resursa care nu se pierde niciodata. Asa cum spunea patronul de la Google, " internetul ... va influenta desigur si alegerile.. pt ca internetul tine minte tot ceea ce s-a spus vreodata. "
Internetul permite ca intilnirea dintre creator si cel care doreste cu adevarat acea creatie, sa fie nu numai posibila ci si rentabila
Internetul inseamna " lumea " adusa la tine si " creatia " ta dusa in lume.
Internetul a schimbat si va schimba lumea, datorita ' bogatiei ' care este CUNOASTEREA.

Copyright Ianuarie 2007 Lazar Valentina Toate drepturile rezervate

COMORILE PRIETENIEI

Scrisori din Inima



Cateodata este greu, sa fim directi si sa spunem prietenilor nostri cat de mult ii iubim si ii apreciem. S-ar putea sa ne simtim stangaci, exprimandu-ne sentimentele cele mai adanci, chiar si celui mai apropiat si drag prieten, deoarece nu este ceva obisnuit. S-ar putea sa ne impotmolim sau fastaci cand facem acest lucru, sau poate sa ne fie frica ca i-am putea face pe ei sa se fastaceasca. Chiar si asa, toti avem acele momente cand ne dam seama cat de norocosi suntem sa avem prietenii pe care-i avem, si s-ar putea sa ne dorim foarte mult sa ne exprimam recunostiinta. In plus, ar putea fi pentru prietenii nostri o binefacere grozava in a fi destinatarii aprecierii noastre. In astfel de cazuri, scrierea unei scrisori ne poate ajuta sa spunem ceea ce vrem sa spunem fara a fi timizi. In plus, o scrisoare ii acorda prietenului vostru timpul necesar de a lua in consideratie iubirea voastra si a avea darul de a putea sa o reciteasca din cand in cand.

Cand v-ati asezat sa-i scrieti prietenului vostru, stati un moment si tineti cont de cele mai valoroase calitati ale prieteniei voastre. Ar putea fi faptul, ca intotdeauna radeti cand vorbiti, sau ca va simtiti in masura de a le incredinta cele mai grave probleme ale voastre si intotdeauna terminati, prin a va simti mult mai bine din orice. Ar mai putea fi vorba si despre noile idei si experiente pe care le-ati trait de-alungul prieteniei voastre. Orice ar fi, chiar gasiti momentul ca sa exprimati fata de prietenii vostri, unica lor influenta ce o au asupra vietii voastre. Nu trebuie sa folositi cuvinte mari sau metafore fanteziste; aveti nevoie doar de a le scrie din inima in asa fel incat prietenii sa simta aceasta din cuvintele voastre.

Scrisorile, care obisnuiau sa fie intr-un fel obisnuite, sunt acum rare. O scrisoare scrisa de mana constituie un dar minunat, pentru a fi intotdeauna pretuita. O puteti pur si simplu trimite sau inmana. Indiferent ce metode alegeti, cu siguranta, scrisoarea voastra va fi primita si pretuita din toata inima.

Acest articol este primit de la editura " For you "

DOAR AZI..

Doar azi
Nu te enerva!
Nu fii ingrijorat!
Fii recunoscator pentru toate!
Lucreaza cu severitate asupra ta!
Fii prietenos cu semenii tai!

TRECEREA ( MOARTEA ) BATRINILOR

Tocmai m-am intors de la inmormantarea bunicului meu. Cu moartea lui, s-a inchis un capitol din viata mea. El a fost ultimul meu bunic in viata si moartea sa marcheaza sfarsitul unei generatii in familia mea. Bunicul meu era destul de in varsta, statea rau cu sanatatea si era gata de plecare. Am multe amintiri tandre, pe care le voi pretui, despre timpul petrecut impreuna. Scriu despre asta pentru ca in prezent, multi oameni fac trecerea, timpul lor aici s-a terminat si contributia lor la viata noastra, din perspectiva materialului, s-a terminat. Poate fi dificil pentru noi, pentru ca in acelasi timp este si incheierea unei etape din vietile noastre si un semn ca timpurile se schimba si ca viata nu va mai fi ceea ce a fost altadata.
Cu toate ca ne putem pregatim pentru acest tip de shimbare, atunci cand se intampla, intotdeauna este o surpriza dificila si neasteptata. Trecerea celor in varsta marcheaza inceperea noului si ni s-a spus ca Schimbarea marcheaza, de asemenea, un timp in care multor oameni li se va da ocazia sa ramana aici, sau sa faca trecerea. Cand acei oameni sunt in varsta, alegerea este clara pentru noi. Dar atunci cand sunt tineri, alegerea aceasta devine mai confuza. Uitam ca noi suntem cu totii fiinte spirituale, ca suntem pe Pamant intr-o calatorie si ca avem posibilitatea sa alegem cat de mult vom sta aici.

Inaintarea vietii de la nastere la moarte a fost intotdeauna un mister pentru noi – si acum, in aceste timpuri cand ne indreptam cu totii catre un salt calitativ in dimensiuni superioare, de ce oamenii iau deciziile pe care le iau – sa stea sau sa plece – poate fi greu de inteles pentru cei ce raman. La fel ca orice alta decizie de viata, deciziile lor nu au nimic de a face cu noi; este pur si simplu timpul ca ei sa-si termine calatoria aici pe Pamant. Pentru bunicul meu, moartea a fost o usurare; pe de alta parte, atunci cand tanarul meu nepot a murit, acum cativa ani, mi-a fost mai greu sa-mi explic scopul ce a stat in spatele acestei alegeri.

Ni s-a spus ca Schimbarea va aduce multe modificari – si asa a si fost. Asa cum noi luam decizii pentru a schimba lucrurile in viata noastra, asa si altii iau astfel de decizii. Si, pentru multi, decizia inseamna sa hotarasca daca doresc si daca sunt capabili sa-si continue calatoria aici. Unii considera ca, acum, aceasta calatorie este prea dificila si aleg sa plece; altii iau decizia sa ramana. Oricare ar fi decizia lor, trebuie sa ne reamintim ca Schimbarea afecteaza vietile tuturor si ca trebuie sa traim in prezent, sa ne bucuram pe prezenta celorlalti in viata noastra, sa traim momentul si sa invatam cat se poate de mult din fiecare experienta de viata. Suntem cu totii responsabili de alegerile noastre si raspunzatori pentru propriul drum. Alegerea de a ramane sau de a pleca apartine fiecaruia. Putem sa-i plangem pe cei ce pleaca si sa Ie respectam alegerile, aducandu-ne aminte ca nu suntem niciodata separati de ei – si ca ei sunt alaturi de noi pe partea cealalta. Ii multumesc bunicului meu pentru prezenta sa in viata mea, pentru minunatele amintiri ale timpului petrecut impreuna – si ii doresc numai bine in urmatoarea etapa a calatoriei sale.
Acest articol a fost primit de la editura " For you "

CInd...

Când îti vine sa plângi, adu-ti aminte de clipele în care zâmbeai;
Când simti ca viata nu are nici un rost gândeste-te la cei ce mai au doar o zi de trait.
Când simti ca vrei sa mori gândeste-te ca altii ar da orice sa traiasca...
Iubeste-ti viata, parintii si prietenii. E cel mai de pret lucru.

CUM SA RAMII TINAR

1. Ignorati numerele ne-esentiale. Inclusiv varsta, greutatea si inaltimea. Lasati doctorii sa-si faca griji in legatura cu astea. De asta ii platim.
2. Inconjurati-va de prieteni veseli. Aia mohorati va deprima.
3. Invatati. Studiati compute rul, mestesugurile, gradinaritul, orice. Nu lasati creierul sa leneveasca. "O minte inceata este atelierul diavolului." Si numele diavolului este Alzheimer.
4. Savurati lucrurile simple.
5. Radeti des, mult si din toata inima. Radeti pana nu mai puteti si va trebuie aer.
6. Mai apar si lacrimi. Indurati, suferiti si treceti nai departe. Singura persoana care va insoteste toata viata, suntem NOI INSINE. Fiti "VII", cat sunteti in viata.
7. Inconjurati-va cu dragoste, indiferent ca asta inseamna familia, animalutele dragi, muzica, plante, hobbi-uri, ce-o fi. Casa voastra este refugiul vostru.
8. Pretuiti-va sanatatea. Daca este buna, pastrati-o. Daca mai are "hibe", reparati-o. Daca nu tine de voi "reparatia", cautati sprijin.
9. Nu va cautati vina. Faceti vizita la mall, in alt judet, in alta tara, dar NU unde este vina.
10. Spuneti-le oamenilor pe care ii iubiti, ca ii iubiti, cu orice ocazie.
SI NU UITATI NICIODATA:
Viata nu se masoara cu numarul de respiratii pe care le aveti, ci in momente care iti taie rasuflarea.
Sa va fie viata minunata!

Despre educatie

Doar cateva consideratii
(simple observatii din experienta de viata)

Educatia, un lucru essential in existenta noastra.
Inceputul : de la nastere
Se face acasa, la scoala, in societate, prin mass media etc...
Depinde de modul in care este facuta, de modelele oferite de societare, de motivarea individului, de capacitatea lui de a interactiona cu mediul si de a o recepta.

De la inceput trebuie facuta o distinctie clara intre doua categorii, care desi se intrepatrund, sunt totusi diferite : educatie si instructie.

Educatia, porneste din familie, care detine un rol fundamental in aceasta.
Cei 7 ani de acasa sunt hotaratori.
Prin educatie se transmit tipuri de comportament in relatia cu cei din jur, cu societatea in general, moduri de utilizare a unor tehnologii utilizate zilnic.
Formele primare de educatie pleaca de la atitudinea in relatiile cu familia, cu apropiatii si continua in formele cele mai neasteptate, de la modul de utilizare a unui calculator pana la utilizarea unei toalete publice.
Fundamentul educatiei incepe in perioada primara a vietii si contine reguli generale de interactiune cu mediul si societatea. Peste acestea se suprapun in timp educatia dobandita prin interactiunea cu mediul, concluziile fiecaruia si corectiile de rigoare.
Acestea sunt acte constiente, tin de nivelul de pregatire si de capacitatea de receptare a individului, si fara a avea cunostinte de psihologie le-as incadra la autoeducatie.
In mod cert autoeducatia este marcata de gradul de instruire si de capacitatea de a interactiona cu mediul din jur.
Si educatia si instructia se aplica insa pe un fond genetic care nu poate fi ignorat.
Tipul de om dat prin nastere (creatie), este cizelat prin educatie si instructie.
Peste amprenta genetica, care in linii mari da si personalitatea (si care este un dat), prin educatie si instruire se poate capata stralucire, intocmai ca un diament caruia prin prelucrare i se pot pune in valoare multe fatete, fiecare cu stralucirea ei.
Lipsa educatiei si instructiei te lasa fara stralucire, ramai ceva brut, cu potential de a deveni valoros dar care nu vei straluci niciodata.
Sunt multi oameni, cu potential foarte mare, care datorita atitudinii, conjuncturii, ignorantei, lipsei de informare si de instruire irosesc acest potential fantastic.
Dezvoltarea fara precedent a comunicatiei a reusit foarte mult sa ridice nivelul de instructie. In partea de educatie (primara), cred ca rezultatele sunt mai modeste, deoarece in partea de viata pana la 7 ani se receptioneaza mai greu aceste lucruri datorita varstei si nu mereu ceea ce se receptioneaza este in acord cu o buna educatie.
Viteza de circulatie a informatiei care influenteaza hotarator instructia oamenilor,
face ca tehnologiile sa evolueze foarte repede, si de multe ori suntem total depasiti de viteza acestor schimbari. Educatia si instructia receptate la o anumita varsta trebuie neactualizate comtinuu. De multe ori, datorita vitezei de schimbare in societate, viteza noastra de adaptare la realitati ramane in urma (si datorita instruirii care este mai lenta de la o varsta) si partea de educatie (in special referitoare la tehnologii si la utilizarea acestora- vezi si povestea d-lui Plesu cu toaleta japoneza) nu mai tine pasul cu vremurile…. Atunci incepem sa improvizam, Acest lucru duce la nesiguranta, angoase si in final la o retragere a oamenilor in ei insisi, ca o ultima forma de aparare in fata neputintelor.
Probabil ca va trebui sa inventam noi metode si mijloace de educatie si asimilare a aceteia, caci cele traditionale incep sa nu mai dea roade, iar scoala si biserica intervin tardiv si nu au ca prima preocupare acest lucru.
Poate se va inventa injectia pentru educatie, cine stie….
Autor Vlad Melu Toate drepturile rezervate

Teama, un rau necesar ?

Cu totii simtim teama, daca nu zilnic macar de cateva ori in viata. .
Istoric vorbind, cred ca teama a aparut odata cu viata animala. Si animalele si oamenii se tem.
Cauzele sunt diferite doar prin interpretare.
Din interactiunea cu mediul apare teama de necunoscut, de boala, de durere,…. si exemplele ar putea continua.
Reactiile noastre la acest sentiment cred ca pot fi impartite in 2 clase mari :

1) Teama – factor de progres
Teama ca factor de progres : cand ti-e teama ca te vei inbolnavi, iei niste masuri preventive si poti salva anumite situatii, teama de a nu-ti pierde jobul te poate face mai competitiv, teama de a nu castiga un concurs important pentru viata ta te face sa inveti si sa lupti.

2) Teama- factor de inhibitie si regres
De multe ori la teama se poate reactiona prin inhibitie si se renunta la lupta.
Teama de necunoscut pe unii ii mobilizeaza, iar pe altii ii face sa devina conservatori, teama de a nu gresi ceva te face sa nu incerci.
Teama face parte din viata noastra.
Napoleon spunea candva : « Pe oameni ii mana in viata doua lucruri : teama si interesul »
Cand in urma sentimentului de teama te mobilizezi pot apare lucruri bune : « Frica (teama) pazeste pepenii’.
Mobilizarea fiintelor vii in fata temerii consider ca este functie de constitutia fizica si psihica, de gradul de instructie (la oameni) de mediul inconjurator
( prieteni….), etc.
Una peste alta,teama este un rau necesar.
Autor, Melu Vlad toate drepturile rezervate

Pilde

Diamantul
Cu multe secole in urma, in Persia, un fermier asculta fascinat istorisirea unui necunoscut. Povestea era despre un "diamant". Conform povestitorului, diamantul era "o picatura inghetata de lumina", o nestemata atat de pretioasa, incat oricine ar fi descoperit o mina de diamante ar fi fost mai bogat ca un rege. Pana atunci fermierul nu auzise niciodata de diamante, dar acum ardea de dorinta de a pune mana pe o asemenea comoara.
Intamplator el detinea multe ogoare si livezi, fiind un om bogat. Totusi, din clipa in care a auzit de diamante s-a simtit un sarantoc. Nu putea sa aiba singurul lucru pe care il dorea cu adevarat. Gandul la diamantele care asteptau sa fie descoperite undeva in lume nu-i dadea pace nici in somn. De aceea, intr-o buna zi si-a vandut pamanturile si a pornit in cautarea lor. A ratacit, pe rand, prin Africa, Palestina si Europa si, finalmente, a sosit in Spania, batran, zdrentaros si amarat. Coplesit de disperare, s-a aruncat in mare si s-a inecat. In toate calatoriile sale nu zarise nici macar un singur diamant.

Intre timp, in Persia, cel care-i cumparase ogoarele a facut o descoperire neasteptata. El a gasit un diamant intr-un bolovan negru. Cercetarile urmatoare au dezvaluit ca pe acele pamanturi existau literalmente hectare de diamante. Cu timpul, proprietatea respectiva a ajuns sa fie cunoscuta ca mina de diamante Golconda, cea mai mare si mai bogata din lume. Daca fermierul s-ar fi multumit sa ramana acasa si sa se bucure de bogatia sa, comoara la care tanjea ar fi fost toata numai a lui.

Cum se poate obþine fericirea?

Maestrul: Fericirea nu este o stare de atins. Eºti dintotdeauna în starea de Fericire. Dorinþa ta de fericire provine din sentimentul tãu de insatisfacþie. Cine încearcã acest sentiment? Cautã sã afli! Atunci când dormi profund eºti fericit, dar în acest moment nu eºti. Cine este cel care a venit sã se interpunã între aceastã stare de Fericire ºi cea de Ne-Fericire?
Este Eul. Cautã sursa sa ºi vei gãsi Beatitudinea. Nu este vorba de a obþine ceva nou. Va fi suficient sã renunþi la ignoranþa ta, care te face sã vezi cã eºti altfel decât în starea de fericire. Cine este victima acestei ignoranþe? Este Eul. Cautã atunci sursa eului. Când vei ajunge acolo vei vedea cã eul dispare ºi cã doar starea de fericire eternã subzistã. Tu eºti Acela, Aici ºi Acum…
Fiecare om are dreptul dar ºi datoria de a se cunoaºte. A te cunoaºte pe tine însuþi înseamnã a cunoaºte pe Dumnezeu. Iar a cauta pe Dumnezeu aflat în afarã, pãrãsind pe Dumnezeu aflat în interiorul inimii, este ca ºi cum, aruncând o perlã veritabilã, ai cauta apoi o mãrgea fãrã preþ…

Traieste in prezent
Nu-þi cãra cu tine greºelile. Nu te cãi, nu regreta nimic ºi nu te simþi vinovat. Uitã complet de trecut - acesta nici mãcar nu existã. ªi nu te împovãra singur cu griji. Adicã nu te gândi deloc la viitor. Trãieºte în prezent, pentru cã aceasta este meditaþia. Mintea nu ºtie sã trãiascã decât în trecut sau în viitor, în clipa prezentã mintea dispare ºi în tine nu va exista decât tãcerea, liniºtea totalã, beatitudinea Sinelui. Chiar acum… aici… ce se întâmplã? Când eºti complet tãcut, în acest moment existã doar bucurie, frumuseþe ºi graþie. Pãsãrile îºi continuã trilurile, zgomotul traficului curge ºi el neîncetat, dar, la o privire foarte atentã totul este învãluit în tãcere… ºi ceva “transpirã” între noi… ceva care poate apãrea în momentul actual. Cãlãtoreºte singur - precum un elefant solitar în pãdure. Trãieºte numai în prezent ºi cãlãtoreºte singur - asta dacã nu poþi gãsi un maestru, un prieten adevãrat…

Arta imaginatiei

Orice ne imaginam despre realitatea in care traim, aceasta se si intampla.. Este chiar asa de usor? Ne putem imagina abundenta, o stare buna de sanatate, iubirea neconditionata, fericirea si pacea? Daca acest lucru se intampla, atunci de ce nu avem acest lucruri chiar acum? Raspunsul la aceasta intrebare este in acelasi timp si simplu si complex. Raspunsul simplu ne spune ca acest lucru nu se intampla pentru ca noi nu credem cu adevarat ca a avea tot ceea ce ne dorim este cu adevarat atat de usor. Raspunsul complex ne spune ca noi am uitat cum sa practicam arta imaginatiei. Pentru ca a avea in viata noastra tot ceea ce ne dorim, este la fel de simplu ca si invatarea modului de a ni le imagina.

Undeva intre imaginatie si realitate se afla experienta. Experienta ne vine din trecut; si undeva, de-a lungul timpului, experienta noastra ne-a invatat ca nu putem avea tot ceea ce ne dorim, ca viata este grea, ca suferinta (intotdeauna) precede bucuria, iar uneori chiar a suferi nu ne garanteaza faptul ca bucuria va urma. Stim asta pentru ca, la un moment dat ne-am dorit ceva foarte mult, ne-am imaginat ca am obtinut acest lucru si atunci cand a devenit realitate, am fost dezamagiti, sau chiar ne-a provocat suferinta. Asa ca am invatat sa nu mai cerem nimic, sau sa cerem mai putin decat vrem si atunci este de asteptat sa fim nesatisfacuti de rezultate.

Atunci cand credem ca experienta trecuta este definitorie pentru prezent, ne conditionam sa cream un viitor care nu este decat o copie la indigo a trecutului. Atata vreme cat dam putere de realitate acestui fapt, circumstantele noastre prezente vor repeta incontinuu trecutul. Dar, daca ne vom permite sa ne imaginam ceva cu totul diferit, putem schimba si apoi crea o noua realitate pentru noi insine. Pentru ca aceasta sa se intample, trebuie sa facem doua lucruri:

1. sa fim dispusi sa incercam
si
2. sa credem in puterea noastra de a ne imagina realitatea.

Pana cand nu vom face, cu adevarat, efortul de a modifica realitatea proprie, nu vom fi cu adevarat constienti de cat de confortabil ne simtim cu trecutul. Imediat ce incercam sa schimbam ceea ce facem, toate soiurile de frici, temeri si indoieli apar tarandu-se din adancimile subconstientului nostru, aducandu-ne aminte insa ca noi nu suntem fericiti cu prezentul, ca am mai incercat asa ceva si altadata si ca ni s-au intamplat lucruri neplacute. De fiecare data cand incercam sa ne imaginam, sa transformam in realitate visele noastre, trebuie mai intai sa ne ocupam de fricile noastre. Abilitatea noastra de a ne imagina diferite realitati se bazeaza pe ce este mai puternic: frica sau visul nostru. Trebuie, pur si simplu, sa fim dispusi sa incercam, in ciuda la fricilor noastre si sa incepem procesul de imaginare a realitatii noastre.

Experientele neplacute ale trecutului ne pot face sa ne simtim neputinciosi si daca simtim ca viata noastra de zi cu zi ca ne-a iesit de sub control, nu ne vom simti prea capabili sa ne descurcam cu ceea ce am creat deja – ca sa nu mai vorbim de a incerca sa mai cream altceva. Cand ne uitam la puterea noastra personala, din punctul de vedere a ceea ce s-a intamplat pana acum, uitam ca tot ceea ce experimentam acum este ceea ce am creat noi insine. Daca ne vom amintim ca ne-am simtit neputinciosi, atunci cand am creat acele circumstante, vom avea o perspectiva corecta asupra situatiei. Daca luam decizii atunci cand ne simtim neputinciosi, rezultatul va manifesta neputinta noastra. Dar daca luam decizii atunci cand suntem plini de energie, rezultatul va fi complet diferit .

Invatarea artei imaginarii se face prin practica si concentrare. Incepeti cu ceva ca va doriti cu adevarat si imaginati-va ca este parte a realitatii voastre. Simtiti bucuria pe care o veti experimenta cand se va manifesta in viata voastra. Aveti credinta ca tot ceea ce vreti va va fi adus prin gratie divina, exact atunci cand trebuie. Fiti convinsi ca este al vostru pentru ca il vreti si pentru ca Universul ne aduce intotdeauna ceea ce ne dorim. Fiti convinsi ca poate fi al vostru, pentru ca il meritati – Universul nu judeca daca meritam sau nu. In final, amintiti-va ca sunteti extrem de puternici; sunteti parte a Sursei si puterea imaginarii este a voastra, odata ce credeti in ea.
Article Copyright © 2005, 2006. by Jennifer Hoffman. All rights reserved.

Piatra

Distratul s-a impiedicat de ea.
Violentul a utilizat-o ca proiectil.
Intreprinzatorul a construit cu ea.
Taranul obosit a folosit-o pentru a se aseza pe ea.
Pentru copii a fost o jucarie.
Drummond a poetizat-o.
David l-a omorat pe Goliat.
Si Michelangelo a scos din ea cea mai frumoasa sculptura .
In toate aceste cazuri, diferenta nu a fost piatra ci omul!
Nu exista piatra in drumul tau de care sa nu poti profita pentru propria dezvoltare, pentru a construi relatii bazate pe sentimente de iubire, prietenie.
Acest minieseu a fost trimis de catre " wwww.sentimente.ro" ( link in partea stinga)

De unde vine negativitatea

De unde vine negativitatea din interiorul vostru?
Ce creeaza tristetea, frica, nefericirea in viata voastra?
Este o combinatie de multi factori. 98% din umanitate traieste intr-o minciuna, in ceea ce numeste a fi fericire, dar de fapt nu este, insa se teme prea mult ca sa o schimbe. Traieste in mizerie si nefericire, adesea sub povara unui stres foarte mare, deoarece posibilitatea de a schimba acea situatie este prea infricosatoare pentru ea.
Memoria sufletului din subconstient contribuie de asemenea la starea de nefericire si tristete. O purtati peste tot, zi dupa zi, pe tot parcursul vietii. Traiti in frica de schimbare si frica de necunoscut. De fapt, va este frica sa fiti fericiti! Nu v-ati nascut sa fiti nefericiti. V-ati nascut sa experimentati o viata plina de fericire, bucurii, succes, abundenta, dar nu puteti crea toate acestea deoarece Sinele, asemenea unui caine care are un os, mesteca toata energia negativa din trecut si emotiile neexprimate.
Daca ati putea vedea ce ati putea avea in viata, ce ati putea atinge, ce abundenta ati putea manifesta, ati fi foarte uimiti!
Incercati sa va vedeti gandurile in fiecare zi, observati-va Sinele pe masura ce incearca sa va distruga planurile, sperantele, dorintele si visurile.
Deveniti constienti de negativitatea din voi. Apoi, incet, schimbati-va gandurile cu unele pozitive. Creati afirmatii pentru a schimba gandirea veche in una noua.
Traiti-va viata asa cum este menita sa fie traita, nu ca sclavi, asa cum va tine Sinele vostru.
Articolul a fost transmis de la editura For You ( Maytreia )

Intilneste-te cu tine, cel din viitor

Imagineaza-ti ca pasesti intr-o incapere si te intalnesti cu „tu“, cel de peste zece ani. Ce vei fi purtand? Unde vei fi locuind? Cum va fi fiind stilul tau de viata? Ce masina vei fi conducand? Vei fi conducand vreo afacere? Daca da, cat de mult succes vei fi avand? Care va fi fiind valoarea ta neta?

Ai, in realitate, doar trei alegeri aici, despre felul in care „tu, cel din viitor“ vei fi aratand, si iata in ce consta puterea acestui exercitiu:

1. Undeva intre locul in care te afli acum si un vagabond deprimat, falit si mizer.

2. O clona exacta a felului in care esti acuma – absolut nimic nu s-a schimbat intr-un deceniu.

3. O versiune mai fericita, mai bogata, mai sanatoasa a acestui „tu, cel de astazi“.

Doar un deprimat cu tendinte de suicid ar vizualiza numarul unu. Numarul doi spune, de fapt, ca nu se va schimba nimic; nu vei creste in urmatorii zece ani, nu vei deveni mai bogat, mai fericit, mai intelept, mai sanatos – nicicum. „Tu, cel de maine“, nu vei fi cu nimic diferit fata de „tu, cel de azi“.

Astfel ca ramane doar numarul trei, iar daca ai ales aceasta varianta, nu-ti ramane decat sa sustii aceasta viziune stralucitoare a „viitorului tu“ cu toata forta imaginatiei tale.

Daca ti-ai imaginat cum vei arata in urmatorii zece ani, iata aici un truc dragut care te poate ajuta sa realizezi cele imaginate.

Intreaba-te urmatoarele lucruri:

„Ce e nevoie sa realizez in urmatoarele 12 luni, pentru a face o realitate din visul meu despre viitor?”

„Ce e nevoie sa fac in urmatoarea luna pentru a porni in aceasta calatorie?“

„Ce pot face in saptamana urmatoare pentru a ma pregati pentru calatorie?“

„Ce pot face chiar acum, astazi, pentru a porni acest proces?“ Vezi cum functioneaza?

E nevoie sa visezi, dar nu este de ajuns. Visele apar intr-o marime mult prea mare ca sa poti creste in ele, iar asta inseamna ca visele sunt prea mari pentru a fi implinite toate deodata. Mintile noastre sunt marginite, si astfel toate proiectele mari trebuie desfacute in fragmente de marimea unei imbucaturi, caci altfel devenim descurajati de dimensiunea sarcinii noastre. Aceasta este una din cheile secrete ale oamenilor de succes. Ei stau neclintiti in fata unor proiecte mari, pentru ca stapanesc tehnica de a le rupe in pasi simpli. Fiecare pas poate fi parcurs usor si poate fi implinit intr-un timp variind intre cateva ore si cateva saptamni.

Spre a face diferenta, este util sa analizezi situatia oamenilor care sunt blocati, atat financiar cat si in spirit, doar daca iti permiti sa eviti aceste erori. Aceste constatari se bazeaza pe exerienta mea de doua decenii de lucru, atat cu castigatori, cat si cu temporar perdanti in jocul vietii.

1. Sunt speriati. Vietile lor sunt dominate de frica. Ei vad lumea ca pe un loc infricosator, inspamantator si tanjesc dupa siguranta, monotonie, mediocritate. Ei isi doresc ca fiecare zi sa fie la fel ca cea dinainte si sunt speriati si suparati daca si o cat de mica schimbare rupe monotonia zilelor lor.

2. Le lipseste cu totul capacitatea de vizualizare. Daca sunt rugati sa vizualizeze persoana lor in viitor, se vor uita fara rost la tine. Nu se prefac. Nici macar nu inteleg ce vrei sa spui cu acest exercitiu. Daca ii fortezi sa incerce, se vor intoarce cu nimic altceva decat cu un gest de neputinta.

3. Presupunand ca ai putea sa scoti vreun vis de la ei (de exemplu, sa isi doreasca sa valoreze intr-o buna zi un milion de dolari), ar fi cu totul incapabili sa mearga inapoi de la acel punct pana in prezent si sa sugereze actiuni pe care ar trebui sa le faca pentru a ajunge sa implineasca visul. Din nou, ei nu se prefac. Exista prezentul; exista viitorul; iar intre acestea, un spatiu cascat, fara fund – o pauza.

4. Chiar daca ai scrie pasii de la 1 la 100, cu o patratica de bifat langa fiecare, le lipseste cu totul disciplina, pana si de a porni sa implineasca acest lucru, ca sa nu mai vorbim de a completa pasii. La cea mai mica cadere sau comentariu negativ de la un prieten, vor renunta. In orice situatie care cere o alegere intre a lucra pentru un viitor mai bun si o bonificatie momentana, vor alege invariabil bonificatia momentana.

Dar, sper, ca acesta nu esti tu. Daca te recunosti in cele scrise, atunci nu te amari, pentru ca este posibil sa te schimbi si sa iesi din acest model de „blocaj“ in care te afli.

E nevoie sa dezvolti obiceiurile unui invingator. Vrei sa te bucuri de ziua de astazi, dar te asteapta un viitor si mai bun.

Pentru a face acest lucru, trebuie sa te modelezi dupa imaginea unui castigator – oameni care au realizat lucruri marete in viata. Vorbesc aici despre “invingatori“ si „perdanti“, dar nu vreau sa spun „perdanti“ in sensul uzual defaimator.

Printr-un „perdant“ vreau sa denumesc o persoana care, prin propria definire a castigului si a pierderii, ajunge destul de departe de ceea ce vrea sa realizeze. Printr-un „castigator“ denumesc o persoana care, prin propria sa definire a castigului si a pierderii, inainteaza in joc si realizeaza ceea ce a pornit sa realizeze.

Asa opereaza un castigator:

1. Sunt curajosi. Ca toate fiintele umane, ei percep frica, dar o au in stapanire si sunt capabili sa se ridice deasupra ei. In timp ce iau la cunostinta ca exista oameni si locuri inspamantatoare pe pamant, in general ei vad lumea ca pe un loc plin de bunatate, plin de mari posibilitati si de oameni minunati. Acesta este un principiu vital. Castigatorii vad lumea ca fiind in principal plina de bunavointa, cu cateva parti rele. Perdantii vad lumea ca fiind in principal rauvoitoare, avand cateva parti bune.

2. Sunt buni vizualizatori. Ei au capacitatea de a-si imagina viitorul, adesea in detalii glorioase, in detalii tehnicolor. Au un respect de sine inalt si stiu ca merita mai mult decat au in prezent. Pentru ei, viata este o aventura incitanta, care merita sa fie traita din plin. Spre diferenta, perdantii vad viata ca pe o povara ingrozitoare care trebuie cumva „dusa la capat“ cu cat mai putina durere posibil.

3. Sunt inteligenti, rationali si logici. Daca au un vis despre viitor, ei cunosc tehnica secreta prin care pot sa il implineasca. Visele de astazi sunt realitatile de maine. Ei stiu ca proiectele mari nu pot fi parcurse de mintile umane marginite, daca nu sunt fragmentate in bucatele care pot fi prelucrate, imbucate. Ei sunt capabili sa lucreze inapoi, dintr-un vis din viitor inspre ziua de de astazi, si sa faca o lista cu pasii logici pe care trebuie sa ii faca pentru a-si implini visul.

4. Dupa ce au scris pasii care sunt necesari pentru a-si atinge scopurile, stiu de ce este nevoie imediat. De actiune. Pana la acest moment, toate planurile lor nu sunt mai mult decat eter fierbinte. Actiunea este cea care impamanteaza circuitul si ii permite curentului sa curga. Ei stiu ca drumul va fi lung si greu. Orice vis care merita efortul va implica o munca sustinuta, efort concentrat si ceva suferinta pentru a fi implinit. Ei au nevoie de inca o calitate in plus. De disciplina. Ea le permite sa continue sa mearga in timpul caderilor, atunci cand lista pare prea lunga si cand altii aduna batjocura si rasete pe seama eforturilor lor.
Articolul apartne d-lui Stuart Goldsmith, creator al The Midas Method si mi-a fost trimis de d-na Monica Visan, de pe siteul www.editura-foryou.ro ( gasiti linkul in partea stinga)

Avem timp Octavian Paler

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in drepta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi
insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am
scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le
respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin
cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un
accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa
amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l
reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta – murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le
impartasesc si voua!!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te
iubeasca;
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul… depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie,
Altora s-a putea sa nu le pese.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi.
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci pe CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul
cca 15 minute;
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea
ce pot altii mai bine sa faca,
Ci cu ceea ce poti tu sa faci;
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla
oamenilor,
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a
rezolva;
Am invatat ca oricum ai taia,
Orice lucru are doua fete;
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi
cu cuvinte calde;
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi;
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti;
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie,
Indiferent de consecinte;
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc,
Dar nu stiu s-o arate;
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am
DREPTUL sa fiu suparat,
Dar nu am dreptul sa fiu si rau;
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa
existe chiar si la distanta,
Iar asta e valabil si pentru iubirea adevarata.
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai
vrea tu,
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca, indiferent cat de bun iti este un
prieten,
Oricum te va rani din cand in cand,
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii
iertat de altii;
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine
insuti;
Am invatat ca, indifferent de cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar
putea influenta
personalitatea,
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii;
Am invatat ca daca doi oameni se cearta, nu
Inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se
iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe
primul loc
Si nu faptele sale;
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit;
Am invatat ca, indiferent de consecinte,
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai
departe in viata;
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in
cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat,
Cand te striga un prieten, vei gasi puterea de a-l
ajuta.
Am invatat ca scrisul, ca si vorbitul,
Poate linisti durerile sufletesti;
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede…
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani
oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.

DACA DRAGOSTE NU E, NIMIC NU E ( Marin Preda)

Nicidata nu este la fel, de fiecare data iubirea avand particularitatile ei care tin de individ, de loc, de timp si timpuri . Ce este cert este ca toti iubim ceva, iubim pe cineva si ca iubirea este sentimentul care marcheaza cel mai puternic existenta noastra.
Efectele asupra noastra sunt din cele mai diverse: incredere, puterea de a continua lucrurile incepute, placere, bucurie. Devenim mai buni, chiar ocrotitori, mai senini, mai luminosi, mai cinstiti, intr-un cuvant mai frumosi. De multe ori in lipsa acestui sentiment se intampla contrariul.
Sentimentul acesta exista la oameni de cand lumea. Pe masura ce societatile s-au dezvoltat si modalitatile de exprimare a acestui sentiment au evoluat. Fondul problemei a ramas insa acelasi.
Iubirea fata de oameni (in particular dragostea, ca iubire dintre barbat si femeie), este o comunicare care se adreseaza in primul rand sufletului, deci nu are dimensiuni materiale si transcede aspectului fizic trupesc.
Tot ce au realizat bun societatile omenesti s-a bazat pe iubire si in particular pe dragoste.
Autor : Vlad Melu
Copyright : Ianuarie 2007 Lazar Valentina Toate drepturile rezervate

PROFESOR DE FILOZOFIE

PROFESOR DE FILOZOFIE ( unul ... adevarat)
Un profesor de filosofie stãtea în fata clasei având pe catedrã câteva lucruri.
Când ora a început, fãrã sã spunã un cuvânt, a luat un borcan mare de maionezã gol, pe care l-a umplut cu mingi de golf. I-a întrebat pe studenti dacã borcanul este plin si acestia au convenit cã era.
Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat în borcan, scuturându-l usor. Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de golf. I-a întrebat din nou pe studenti dacã borcanul era plin iar acestia au fost de acord cã era.
Profesorul a luat dupã aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat în borcan. Firesc nisipul a umplut de tot borcanul.
I-a întrebat din nou pe studenti cum stãtea treaba iar acestia au rãspuns în cor "pliiin"!
Profesorul a scos de sub catedrã douã cesti cu cafea pe care le-a turnat în borcan umplându-l de aceastã datã definitiv. Studentii au râs.
"Acum" a spus profesorul dupã ce hohotele s-au domolit, "as dori sã întelegeti cã acest borcan reprezintã viata voastrã. Mingile de golf reprezintã lucrurile importante pentru voi, familia, copiii, sãnãtatea, prietenii si pasiunile voastre, si cã dacã totul ar fi pierdut în afarã de acestea, viata voastrã ar fi tot plinã." "Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteazã pentru voi, serviciul, casa, masina, iar nisipul e restul lucrurilor mãrunte" "Dacã veti începe cu nisipul," a continuat el "nu veti mai avea unde sã puneti mingile de golf si pietricelele" "La fel si în viatã, dacã îti irosesti tot timpul si energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodatã timp pentru lucrurile importante pentru tine." "Acordã atentie lucurilor importante pentru fericirea ta. Joacã-te cu copiii, fã-ti controale medicale periodic, iesi cu sotia în oras la cinã, joacã golf, vei avea suficient timp altã datã sã faci curat sau sã repari cine stie ce dispozitiv .
Ai, în primul rând grijã de mingile de golf, ele conteazã cu adevãrat.
Stabileste-ti prioritãtile, restul e doar nisip."
Unul dintre studenti a ridicat mâna interesându-se ce reprezentau cele douã cãni de cafea. Profesorul a zâmbit "Mã bucur cã întrebi asta, ele vor doar sã arate cã, oricât de plinã ar pãrea viata ta, e loc întotdeauna pentru douã cãni de cafea, împreunã cu un prieten."
Împãrtãseste acest mesaj cuiva drag,.. eu tocmai am fãcut-o !

PRIETENIA , NU ARE NEVOIE DE NICI O DOVADA ( Casares )

Prietenia este o forma speciala de dragoste neconditionata, nu are nevoie de nici o dovada
( A. B. Casares )

Pentru mine prietenia, adevarata prietenie inseamna o comunicare deplina, cu curaj, privind problemele de viata cu care se confrunta partenerul, respectul si deplina intelegere a faptului ca poate avea pareri diferite, rabdarea de a discuta un subiect pina la a intelege exact ce solutii poate avea problema pusa in discutie.
Sunt citiva oameni care ma numesc " un prieten adevarat', ceea ce ma face sa ma simt cu adevarat " bogata ".
Am inteles ca prin aceasta afirmatie prietenii mei inteleg faptul ca stiu stimula ceea ce este mai bun si mai frumos in ei, adica stimulez pur si simplu propria lor creatie a lor insasi.
Prietenii mei simt bucuria mea de a le impartasi multe, da a face lucruri deosebite impreuna.
Si nimic nu se compara cu bucuria de a transmite si a primi gindurile, sentimentele, pentru ca asa simti ca traiesti.
Copyright Ianuarie 2007 Lazar Valentina